Picturile colorate ale lui Villy Nikolov poartă soarele Spaniei, zâmbetele copilăriei și atâtea povești pe care oricine le poate descoperi și interpreta, fiecare în felul său. El spune că desenează de când se știe. "Am realizat prima mea pictură murală, așa cum își amintește familia mea, la vârsta de trei ani, folosind acuarelele tatălui meu (și el era artist) și am făcut-o cu fler - 2 pe 3 metri", spune Villy Nikolov într-un interviu acordat Radio Bulgaria. A început apoi cursurile de desen, apoi a urmat liceul de arte, apoi "gravura" la Academia Națională de Arte din Sofia. După ce a câștigat un concurs, s-a specializat în arta modernă la Cuenca, în Spania, și, dintr-o dată, a constatat că acesta a fost un punct de cotitură în munca sa.

"Am făcut atâția ani gravură la școala de arte, apoi la academie, am lucrat în negru, alb, gri... Și apoi, dintr-o dată, când am plecat în Spania cu gravurile mele gri, am fost lovit de culorile locale, un soare roșu aprins care chiar face ca solul să pară stacojiu, de parcă ar fi fost o pictură în direct a vreunui suprarealist. Cele câteva luni pe care le-am trăit acolo mi-au schimbat toată munca, complet", spune Villy Nikolov într-un interviu acordat Miglena Ivanova de la Radio Bulgaria.

Alături de culorile aprinse ale Spaniei, în picturile sale apar frecvent case și elemente separate, precum porți și ferestre, pe care le explică prin pasiunea sa pentru arhitectură. Și, de asemenea - roata. După cum spune chiar artistul, cercul din tablourile sale a apărut pentru prima dată când era în clasa a V-a sau a VI-a, poate chiar mai devreme. "Am pictat multe roți - roți dințate, sori, ferestre rotunde. Chiar și acum, după atâția ani, când văd o casă cu o fereastră rotundă, mă opresc să mă uit la ea. Fac poze, iar apoi o pictez. În mintea mea, cercul este un simbol al mișcării, al libertății și al soarelui", spune Villy Nikolov.

La un concert susținut de muzicianul de jazz Anghel Zaberski la Studio 5 din Sofia, artistul s-a aflat lângă scenă, unde a simțit literalmente respirația muzicienilor și a văzut strălucirea instrumentelor. Efectul asupra lui a fost atât de puternic încât jazzul a intrat în lucrările sale și a rămas acolo.

"Cu fiecare instrument am observat că muzicianul făcea mișcări specifice. Saxofonistul - o serie de mișcări diferite, cu ochii închiși. Cântăreața are și ea ochii închiși. Toboșarul dansează la propriu. Încerc să transmit toate acestea într-o imagine statică. Acesta este un gen care nu se va termina pentru mine, pentru că iubesc această muzică și am un mare respect pentru muzicieni. După părerea mea, a lor este un tip de muncă extraordinară", spune artistul.

Lucrările lui Villy Nikolov transmit o energie pozitivă, provocându-i pe spectatori să găsească în lumea înconjurătoare lucrurile bune, lucrurile amuzante și comice pe care altfel le-am rata. Iată cum își descrie el însuși stilul:

"Îl numesc suprarealism de basm, cu culorile apusului de soare, ale răsăritului, ale pământului roșu, scăldat în soarele puternic. De basm pentru că întotdeauna există o oarecare prostie cu natura, chiar și cu arhitectura. Am aceleași case cu zâmbete și trebuie să afli unde sunt. Oamenii sunt ca niște case. Întotdeauna se întâmplă un fel de pozne, privitorul trebuie să se uite foarte atent la fotografiile mele pentru a vedea ce se ascunde în ele."

O multitudine de idei coexistă în mintea artistului, iar acesta poate fi văzut adesea lucrând la mai multe proiecte în același timp, pe aceeași pânză. Dar tablourile sale s-au schimbat treptat în ultima vreme.

"Un minimalism s-a strecurat în arta mea. După atâtea detalii, după atâtea narațiuni, de câțiva ani încerc să dezbrac pânza. Mai mult fundal, fără ornamente. Există din ce în ce mai mult "cristal" în pânze. Încep să pictez cu gheață, cu aburi, cu lumina soarelui, cu mai puține detalii. Acum încep să dezbrac arta pentru a ajunge la un tip de artă mai cristalină, mai calmă și, sper, mai elevată", explică Villy Nikolov.

Fotografiile sunt oferite de Villy Nikolov