Ideea de a crea un muzeu pentru a păstra istoria Bulgariei a entuziasmat mințile și inimile oamenilor noștri renascentiști proeminenți încă dinainte de Eliberare (1878). Ea a fost realizată în 1892, când a fost înființat Muzeul Național din Sofia. În 1906, acesta a fost împărțit în Muzeul Arheologic independent și Muzeul Național Etnografic (NEM). Primul său director a fost părintele etnografiei bulgare, Dimitar Marinov.

Timp de mulți ani, specialiști foarte erudiți au construit muzeul după modelul muzeelor din Europa Occidentală și au reușit să adune o colecție uriașă, considerată una dintre cele mai bogate și mai diverse din Balcani. Expoziția "130 de ani de existență a Muzeului Național" vorbește despre obiectele din colecții împletite cu biografiile oamenilor care le-au studiat, colecționat și prezentat.

"Expoziția este dedicată fondatorilor muzeului - explică conferențiarul Dr. Iglika Mișcova, la ideea căreia a fost realizată impresionanta expoziție. - Vizitatorii vor afla mai multe despre oamenii care și-au legat viața și parcursul profesional de activitatea muzeală. Am încercat să mergem dincolo de predecesorii noștri, fondatorii muzeului, care au colecționat și reprezentat în primul rând bulgarii și populația ortodoxă. Am decis să includem celelalte comunități care trăiesc în țară, precum și o modestă colecție de artefacte străine."

Expoziția prezintă o nouă privire "în culisele" activității muzeului, pentru că de-a lungul anilor a angajat cercetători și personalități publice proeminente, reprezentanți ai intelectualității bulgare, scriitori, poeți, compozitori, artiști.

"Entuziasmul predecesorilor noștri este extrem de contagios, ei au parcurs un drum incredibil de dificil și, în mare măsură, atât destinul lor profesional, cât și cel personal au fost legate de provocările provocate de schimbarea paradigmelor politice și ideologice. Fiecare dintre ei și-a pus sufletul în acest muzeu, care, într-o oarecare măsură, este fundamentul absolut tuturor muzeelor din țară" - este categorică Iglika Mișcova.

Eforturile lor în cercetarea și colectarea de obiecte pentru muzeu după cel de-al Doilea Război Mondial sunt remarcabile. La 30 martie 1944, Sofia a suferit cel mai grav bombardament din istoria sa. Obuzele care au căzut au distrus și clădirea Muzeului Național Etnografic. Obiectele din expoziție, arhivă și bibliotecă au fost pierdute iremediabil, iar unele dintre colecții au fost evacuate și salvate.

Directorul de atunci, etnograful Hristo Vakarelski, și-a asumat responsabilitatea de a restaura patrimoniul cultural distrus. Au fost procurate cereale și materiale prefabricate, pe care etnografii le-au încărcat în camioane și au început călătoriile prin sate pentru a colecta obiecte pentru viitoarele colecții ale muzeului. Ei schimbă grâu, pânză, șosete etc. pentru costume, fețe de masă, covoare și covoare.

Profesorii și artiștii detașați la Muzeului Național de Etnogarfie au jucat, de asemenea, un rol imens:

"Toți artiștii s-au întors la muzeu după război, au urmat un curs special condus de Hristo Vakarelski și apoi au plecat pe teren pentru a documenta fenomenele culturale din diferite părți ale țării. Și fiecare dintre obiectele din muzeu este pictat de ei în fabuloase lucrări în acuarelă - "pașapoarte" ale artefactelor achiziționate, completate de etnografi și ștampilate cu sigiliul personal al directorului - spune Dr. Mișcova într-un interviu acordat Radio Bulgaria. - Vizitatorii expoziției pot afla 130 de povești personale, pot citi relatări curioase despre toți acești oameni scrise de contemporanii lor, propriile lor relatări, pot trage cu ochiul puțin mai mult în viața și existența lor personală."

Urmând Planul de colectare și prezentare creat în urmă cu un secol de primul director al Muzeului Național de Etnografie, Dimitar Marinov, fiecare sală a expoziției "130 de ani de existență a Muzeului Național" este dedicată unei teme diferite legate de cunoașterea etnologică și istorică. Printre acestea se numără secțiuni precum Istorie, Credință și superstiții, Îmbrăcăminte și textile, Muzică populară, Gospodărie, Soldați etc.

"Planul său includea crearea unei grădini etnografice, asemănătoare cu actualele muzee în aer liber. Această idee a fost prezentă în planurile tuturor conservatorilor de muzeu până în anii 1970. Unul dintre planurile de mare anvergură datează din anii socialismului, când s-a avut în vedere crearea unui complex similar lângă cartierul Dragalevți. Înainte de aceasta, Hristo Vakarelski a pregătit un proiect în care, de la locul actualului monument al armatei sovietice până la actualul Palat Național al Culturii, întregul spațiu din jurul canalului urma să fie un parc etnografic în aer liber, împreună cu un nou muzeu etnografic", spune Iglika Mishkova.

Începând cu Muzeul Național de Etnografie a fost găzduit în fostul Palat Domnesc, una dintre cele mai vechi și mai interesante clădiri din Sofia. Până în prezent, muzeul este găzduit în aripa de est, unde se aflau dormitoarele, sălile de recepție și birourile private ale familiei regale. Iar colaboratorii muzeului continuă să conserve obiectele și să caute cea mai atractivă modalitate de a le prezenta publicului.

Fotografii Desislava Semkovska