Bulgaria câștigă în mod regulat medalii la Jocurile Olimpice de vară, începând cu1952. Primul atlet autohton care s-a întors cu bronz de la Jocurile de la Helsinki a fost boxerul Boris Gheorghiev. Campioana olimpică la canotaj de la Montreal din 1976, Zdravka Iordanova, nu a făcut o prognoză cu privire la numărul de medalii de la actualele jocuri din capitala Franței, deoarece până în prezent am fost plăcut surprinși cu un număr mai mare de medalii decât cel prognozat.

Persoana care a aprins scânteia pasiunii pentru canotaj în Zdravka Iordanova este fostul marinar Stefan Stoicov. Yordanova a participat la campionatele naționale și în primul an a câștigat campionatul pentru fete și locul al doilea într-o echipă de patru. În 1976, canotajul feminin a intrat pentru prima dată în programul olimpic în orașul canadian Montreal.

Într-un interviu special pentru Radio Bulgaria, Zdravka Iordanova ne-a povestit despre amintirile sale personale legate de pregătire, despre competiția în echipă cu Svetla Oțetova, care a avut loc pe 24 iulie 1976, despre câștigarea medaliei de aur și ce s-a întâmplat după aceea.

„A fost un an nebun. Am petrecut 10 luni pregătindu-mă, fără nicio posibilitate pentru altceva decât pentru a-mi atinge obiectivul. Și în cele din urmă, când s-a întâmplat, primul meu sentiment a fost cel al unei munci foarte grele care a fost făcută bine. Și apoi mi s-a întâmplat să realizez ce s-a întâmplat cu adevărat. Vorbim adesea despre faptul că Regina a trebuit să se ridice în picioare și să aplaude echipa bulgară. Barca Marii Britanii s-a clasat pe locul 12. După încheierea competiției se face un tur de ovații în ordinea clasamentului, iar ea s-a ridicat în picioare în tribune și a aplaudat Bulgaria și echipa noastră.”

Canada a oferit fiecărui participant la Jocurile Olimpice un arțar, pe care Zdravka nu l-a luat acasă și acum regretă acest lucru, deoarece ar fi fost un simbol minunat și o amintire a reușitei. Cu toate acestea, există un parc memorial construit în jurul Stadionului Olimpic din Montreal. Ea a aflat acest lucru ani mai târziu, când a călătorit din nou acolo pentru a-i arăta fiului ei locul unde a devenit campioană:

„Pe niște plăci uriașe de cupru sunt scrise numele tuturor campionilor de la acele Jocuri Olimpice. Bineînțeles, numele meu este printre ele. Am rude care locuiesc acolo și mi-au trimis o fotografie cu textul că, atunci când sunt triști, merg acolo să atingă numele meu și să se energizeze”.

„În țara noastră oamenii susțin că avem o mare valoare, că suntem eroi și așa mai departe, dar nimeni nu se gândește la memoria istorică”, spune cu amărăciune Zdravka Iordanova și adaugă că această călătorie, precum și multe altele, în care vede parcuri similare ale gloriei olimpice, îi provoacă dorința de a avea un loc similar în țara noastră, din care să aflăm mai multe despre vedetele noastre sportive din diferite generații, care au atins cea mai înaltă distincție pentru un atlet - medalia olimpică:

„Ideea mea inițială a fost ca acest lucru să se întâmple între Stadionul Național și Ministerul Sportului, ca un fel de legătură. Există o alee și, personal, mi-am imaginat că ar fi ceva de genul unei piețe mici lângă stadion și un fel de piedestal pe care ar putea fi amplasat focul olimpic. Ceremoniile delegației olimpice ar putea avea loc acolo. Cred că construirea unei astfel de alei este pur și simplu o necesitate”.

Locul specificat nu necesită nicio modificare a infrastructurii, deoarece aleea nu va fi pe carosabil, ci pe trotuarul existent.

Fotografii: BGNES, Muzeul Național al Sportului, arhiva personală a lui Zdravka Iordanova