Sâmbăta lui Lazăr este larg cunoscută în Bulgaria ca Lazarovden, sărbătorită de bulgarii ortodocși cu o zi înainte de Duminica Floriilor. Ritul principal este lazaruvane - un obicei tradițional centrat pe teme de dragoste și căsătorie. Fetele de peste 16 ani, numite lazarki, defilează prin câmpuri și case, dansând și cântând cântece care binecuvântează gospodăria cu dragoste, fertilitate, sănătate și bunăstarea familiei.

Lazarovden dimineața devreme, fetele se adună în grupuri numite cheti, fiecare cu nu mai puțin de 10 fete, și încep să meargă prin sat.

Un alt ritual interesant este atunci când gazda îi întâmpină pe lazarki. Ea poartă o sită plină cu grâu, ia o mână de boabe și le aruncă peste fete, care își ridică tivurile fustelor pentru a prinde cât mai mult grâu. Apoi îl duc acasă și îl depozitează în hambarul de cereale.

Lazarki cântă cântece pentru fiecare membru al familiei: pentru gospodină, tânără domnișoară și burlac - urându-le să se căsătorească curând - pentru copiii mici și pentru tânăra mireasă.

Lazarovdenul este o sărbătoare a fetelor, analogă cu colindul de Crăciun pentru băieți,deoarece, la fel ca și colindul, lazaruvane este un ritual de trecere. Acesta marchează trecerea de la copilărie la vârsta căsătoriei”, explică etnograful Maria Boianova de la Institutul de Etnologie și Studii Folclorice împreună cu Muzeul Etnografic al Academiei Bulgare de Științe.

”În mod tradițional, o fată nu putea fi considerată fecioară până când nu lua parte la lazaruvane. Acest lucru însemna că, odată ce fusese deja lazarka, i se permitea să-și împodobească părul cu coronițe și flori, să poarte bijuterii, să se îmbrace cu o cămașă brodată și să înceapă să curteze un burlac cu care s-ar putea căsători într-o zi. Lazarovana este o parte esențială a tradiției; fără ea, nu există un adevărat lazarovden. Această tradiție este răspândită în mediul rural bulgăresc încă din perioada tradițională.

În epoca modernă a suferit schimbări semnificative. În perioada socialistă, era organizat de școli; la acea vreme, atât fetele, cât și băieții mergeau din casă în casă și cântau cântece pentru sănătate și bunăstare. În zilele noastre, este adesea organizat de centre comunitare sau de inițiative școlare. Copiii învață cântecele lazarki , dar sărbătoarea și-a pierdut semnificația inițială - aceea de ritual de trecere de la copilărie la feciorie.

O altă schimbare notabilă este faptul că fetele devin lazarki în fiecare an, atât timp cât cineva organizează acest lucru. În cultura tradițională, însă, lazaruvane era ceva ce o fată făcea o singură dată în viață.

Ca și colindătorii de Crăciun, lazarki au cântece cu scopuri diferite - cântece pentru fermierul bogat și pentru fermierul sărac, pentru soția fermierului sărac și pentru soția fermierului bogat. Ei au cântece pentru plugar, cioban, preot, croitor, profesor și, într-adevăr, pentru toți cei care practică diferite meserii în cadrul comunității locale.

Dar în toate aceste cântece există întotdeauna o dorință de sănătate și prosperitate”, spune Maria Boianova, și continuă:

”Ideea principală a cântecelor este de a descrie speranțele fecioarei pentru căsătorie, pe de o parte, și de a cânta pentru fertilitate, pe de altă parte. Conform credinței populare, Sâmbăta lui Lazăr este, de asemenea, o sărbătoare pentru câmpuri, pășuni și păduri. De fapt, cântecele spun că Sfântul Lazăr umblă cu securea și curăță pădurile pentru a face loc câmpurilor pe care oamenii să le poată cultiva. Dorința este ca ”totul să se înmulțească, precum vitele, recoltele și familia în gospodărie”.

Există multe flori pentru această sărbătoare - în coronițe și în mâinile lazarki. Etnograful Dimitar Marinov leagă florile și grădina ca „martori vii” ai dorințelor, viselor și speranțelor fecioarei. De aceea, cântecele populare sunt adesea dedicate grădinii, trandafirului. Florile sunt întotdeauna prezente în aceste cântece, iar Sâmbăta lui Lazăr este în special o sărbătoare de primăvară”, spune Mariya Boyanova.

”A fi fecioară simbolizează tinerețea, prospețimea și frumusețea, așa că o sărbătoare ca aceasta nu putea trece fără flori. Numele sărbătorii provine de la venerarea Sfântului Lazăr ca sfânt în Biserica Ortodoxă. În această zi, calendarul ortodox sărbătorește învierea Sfântului Lazăr, care a fost readus la viață de însuși Iisus Hristos, minune săvârșită în timpul călătoriei pământești a Mântuitorului”.

Rolul lazarkilor în ziua de sâmbătă este important. Ele merg în jurul câmpului, iar pe drum întâlnesc mulți călători și trecători, pentru care cântă cântece pentru binecuvântări și urări de bine. Deoarece fetele petrec multe ore în aer liber pe Lazarovden, toată lumea speră la cer senin, vreme însorită și fără ploaie.

Fotografii:Facebook/ ETAR - Muzeul etnografic în aer liber