Bulgaria ar putea deschide un centru cultural în România, de exemplu în Timișoara, iar existența acestuia ar genera interes pentru cultura bulgară și pentru bulgari în general. Acest lucru a fost împărtășit Radio Bulgaria de Iancu Berceanu, un român care predă geografia de 20 de ani la liceul din cel mai mare sat cu populație etnică bulgară din Banat – Star Beșenov, unde elevii învață bulgară ca limbă maternă.

Iancu Berceanu s-a născut în Oravița, în județul Caraș-Severin, într-o familie multilingvă și multiconfesională. El vorbește cu drag despre diversitatea etnică și religioasă a Banatului, din care bulgarii din Banat fac parte integrantă. Își amintește cum bulgarii din Star Beșenov (Dudeștii Vechi) au ajutat protestatarii în timpul revoluției românești din Timișoara în 1989 sau cum au strâns donații când au avut loc inundații majore în Banat în 2005.

”Nu am învățat niciodată să vorbesc bine bulgara, dar înțeleg totul. Alți prieteni îmi spun: da, bulgarii te-au învățat doar să asculți, nu să răspunzi. Mi-am făcut repede prieteni, m-au ajutat, m-au promovat. Practic, întreaga mea carieră didactică s-a desfășurat acolo. Prima mea diplomă de profesor s-a bazat pe un experiment pedagogic în care am prezentat strategii moderne de predare la liceul din Star Beșenov, iar lucrarea a fost publicată imediat de Editura Eurostampa. Primăria din Star Beșenov m-a ajutat cu costurile de publicare”, spune Iancu Berceanu.

În plus, în 2018 m-am înscris la un program de doctorat, motivat de dorința de a da o formă științifică observațiilor mele. În 2018, aveam deja 14 ani de experiență în Star Beșenov. Am elaborat o teză de doctorat privind promovarea și conservarea identității minorităților etnice din județul Timiș în contextul politicii transfrontaliere a României. Rezultatul a fost o carte de aproximativ 400 de pagini, în care am citat aproape 600 de surse bibliografice și alte surse de informații. A fost o muncă grea, dar am făcut-o cu entuziasm și optimism. Mi-am obținut doctoratulîn 2023.

Iancu Berceanu afirmă că, dintre minoritățile din România, bulgarii sunt cei care vorbesc cel mai bine limba română. El amintește că, din punct de vedere istoric, încă din Evul Mediu, bulgarii și românii/vlahii au cooperat foarte bine. Războaiele din 1913 și 1916 au perturbat această interacțiune, dar problema Dobrogei a fost rezolvată în 1940 prin Tratatul de la Craiova. De atunci, țările nu au mai avut ostilități. În vremuri mai recente, ele s-au alăturat împreună NATO, UE și spațiului Schengen. Dar, în timp ce în Evul Mediu bulgarii au lăsat o amprentă culturală semnificativă asupra regiunii cu statul lor, alfabetul slavic etc., astăzi ei sunt doar o umbră a ceea ce au fost odată, observă Berchanu.

Cum s-a dezvoltat comunitatea bulgară din Banat în perioada modernă a dezvoltării României?

”În județul Timiș, limba, cultura și caracteristicile bulgarilor catolici sunt foarte bine păstrate. În Serbia, ei au fost în mare parte asimilați. Cred că acest lucru s-a întâmplat ușor datorită similitudinii dintre cele două limbi. În România, însă, ele au fost păstrate. Îmi amintesc că primul ziar tipărit în limba bulgară de locuitorii Banatului a apărut la Vinga, în dialectul vinga.

Au fost publicate câteva numere, după care tipărirea a fost întreruptă, iar presa în limba bulgară a revenit cu forță în perioada interbelică, sub domnia regelui Carol al II-lea. Sfârșitul secolului al XIX-lea a fost o perioadă de trezire a conștiinței naționale, când alfabetul bulgar a apărut în alfabetul latin, iar în perioada interbelică, sub domnia regelui român, a avut loc o renaștere.

Perioada comunistă a fost inițial favorabilă minorităților etnice. În orașele Star Beșenov, Vinga și Breștea, au fost organizate școli în limba bulgară, în dialectul banat, folosind alfabetul latin. Însă în timpul lui Nicolae Ceaușescu și al regimului său, care era un amestec de legionarism, xenofobie și totalitarism, deghizat în fals comunism, majoritatea minorităților etnice au suferit și au existat încercări de a le romaniza numele.

De exemplu, puteai să-ți numești fiul Pali, dar pe cartea de identitate obligatorie trebuia să scrie Pavel. Puteai să spui că ești fiul lui Giusi, dar pe cartea de identitate trebuia să scrie Gheorghe. Ceea ce, în opinia mea, este o anomalie.

În cariera mea profesională, am văzut cataloage pentru revenirea la numele bulgare, continuă Yanku Berchanu. România acceptă sau nu are nicio problemă cu faptul că bulgarii își scriu numele în documentele oficiale așa cum le pronunță, așa cum se numesc ei înșiși. Publicarea ziarului bulgar Banatski Bulgarski Glasnik a fost suspendată în perioada comunistă și reluată imediat după revoluție, când Uniunea Bulgarilor din Banat - România, sub conducerea savantului bulgar din Banat Carol Matei Ivanciov, susținut de Nicolae Marcov, care era redactorul noului ziar bulgar Nash Glas. A urmat o perioadă de înflorire a activităților culturale, a contactelor și a evenimentelor care au jucat un rol activ în păstrarea identității comunităților etnice minoritare.

Pentru noi, ca țară, România, este foarte bine că bulgarii scriu în propria lor limbă.Cel mai bine este să gândești în limba maternă, iar fiecare scriere, fiecare operă literară, indiferent dacă apare în limba maghiară sau bulgară, poate fi valoroasă, și putem fi mândri că a apărut în țara noastră.

În perioada post-socialistă, regiunea a cunoscut tendințe demografice caracteristice întregii Europe de Sud-Est. Tinerii emigrează în marile orașe sau în străinătate. Persoanele în vârstă trec în neființă. Rata natalității este mai scăzută. Treptat, românii cumpără case și se stabilesc în Star Beșenov. Astăzi, în ansamblurile de dans ale satului sunt români care au învățat dansuri și cântece populare bulgare, ne spune interlocutorul nostru.

După aderarea completă a celor două țări la spațiul Schengen la 1 ianuarie 2025, Iancu Bercanu se așteaptă ca contactele dintre bulgari și români să se intensifice. Iar guvernele celor două țări ar putea avea ambiții mai mari de a dezvolta împreună proiecte mari de infrastructură. Cu toate acestea, profesorul român de la liceul din Star Beșenov observă că cele două țări nu au aproape niciun mijloc de informare în masă care să se concentreze asupra celeilalte țări, cum ar fi ediția românească a Radio Bulgaria.

”Se vorbește și se scrie foarte puțin despre Bulgaria în presa românească și nu știu cât de mult vorbește Bulgaria despre România. Este evident că mass-media ar putea contribui la consolidarea și întărirea relațiilor dintre cele două țări, cu sau fără Schengen, și cred că Schengen va facilita și accesul jurnaliștilor la ambele maluri ale Dunării.

Dacă interesele economice și politice se intensifică, consolidarea contactelor politice și economice va aduce cu siguranță mai multe articole și mai multă acoperire media despre România în Bulgaria și despre Bulgaria în România. O altă problemă o reprezintă cărțile.

Sunt un cititor avid de literatură. Am căutat literatură bulgară tradusă în română și am găsit multe volume tipărite în anii 1950 și 1960. Aceasta a fost perioada de la începutul comunismului, când exista dorința de a apropia popoarele din Europa de Est, din tabăra socialistă, și s-au realizat multe traduceri bune.

Îmi amintesc romanul „Cornul caprei”. Îmi amintesc cărțile lui Ivan Vazov, pe care îl consider un scriitor foarte talentat, unul dintre marii scriitori pe care această parte a lumii ni i-a dat. Și pot spune că, ca român, m-am simțit foarte apropiat de cărțile lui Vazov.

Am fost chiar mândru să citesc despre revoluționarii bulgari și activitatea lor pe pământ românesc, în locuri care îmi sunt familiare. Dar acum, dacă merg la librării, nu găsesc literatură bulgară tradusă în limba română. Nu știu câtă literatură română este tradusă în Bulgaria.

Știu că Cartarescu a fost tradus, dar cred că ar trebui făcut un pas în direcția traducerii cărților din bulgară în română și viceversa. Cred că oamenii de cultură și iubitorii de cărți se pot apropia mai mult. Nu va fi ușor.”

Concluzia lui Iancu Berceanu este un apel către ambele țări să investească resurse în dezvoltarea legăturilor culturale cu cealaltă țară și în stabilirea prezenței artiștilor lor în străinătate. Potrivit lui, bulgarii și românii încearcă întotdeauna să facă lucruri cu bani europeni, cu „banii altora”.

”Organizați un festival de film bulgar și veți vedea câți spectatori vor fi! Dacă deschideți canale media online cu titluri traduse în română, dacă arătați ceva frumos, ceva interesant, veți vedea că vor fi multe vizite!”, concluzionează Berceanu.

Fotografii: Vladimir Mitev, arhiva personală a lui Iancu Berceanu, prof. Gheorghe Tatov, BTA