Stefka Sabotinova (1930 – 2010) este o muziciană care a câștigat faimă mondială pentru tradițiile folclorice ale Bulgariei. Născută în inima Tracia, într-un sat numit Rozov Kladeneț (care înseamnă fântână roz), care nu mai există, ea a moștenit talentul de la strămoșii săi – coloniști din Tracia de Vest. Cântecele din aceste părți, pe care le-a învățat de la bunica sa cu voce dulce, aveau să devină un element important al repertoriului cântăreței. Talentul Sabotinovei a fost descoperit de cântărețul și folcloristul Jecio Dolcinkov, care a înregistrat și clasificat peste 3.500 de cântece din regiunea Kotel și Dobrogea. Într-un interviu acordat ziarului Sega în 2002, Stefka Sabotinova spune că Dolcinkov a remarcat-o în timp ce ea era încă la școală în Plovdiv. ”Folcloriștii de la radioul național căutau talente în școli. Acolo m-a descoperit Jecio Dolcinkov. Am înregistrat trei cântece la radio cu grupul lui Țveatko Blagoev.”

Aceste prime înregistrări au fost realizate în 1947 și 1948, iar în 1951 Stefka s-a mutat la Sofia. A participat la un concurs pentru ansamblul național de cântece și dansuri populare (acum ansamblul folcloric Philip Kutev) și a fost una dintre puținele candidate care au fost acceptate. Martorii oculari spun că Filip Kutev însuși a fost uimit de vocea ei incredibilă și de gama impresionantă de cântece pe care le cunoștea, precum și de frumusețea ei. A lucrat cu ansamblul Philip Kutev timp de 14 ani. El a fost primul muzician care i-a descoperit „bijuteria coroanei” – „Prituri se planinata”, cu vocea caldă și emoționantă a cântăreței și interpretarea ei magistrală.

Primul aranjament al cântecului a fost realizat de Filip Koutev însuși – cu orchestra ansamblului care ulterior i-a purtat numele. Această versiune, înregistrată pentru Radio Național Bulgar, este unul dintre cele două cântece solo ale Stefka Sabotinova incluse în primul album din seria Mystery of Bulgarian Voices al producătorului elvețian Marcel Cellier, lansat în 1975.

„Prituri se planinata”, interpretată de Stefka Sabotinova și orchestra ansamblului Philip Koutev, inclusă în primul album Mystery of Bulgarian Voices, a fost un simbol cultural al Bulgariei în întreaga lume timp de aproximativ două decenii. Când a fost întrebată ceva mai târziu despre momentul culminant al carierei sale, Stefka Sabotinova nu a ezitat să spună că acesta era legat de piesa sa emblematică: ”Adevărul este că am creat un hit mondial, lucru care nu a mulțumit pe mulți – inclusiv pe unii dintre cei mai importanți muzicieni ai noștri. Dar nu este vina mea, ci a lor. Melodia era acolo, în biblioteca de sunete. De ce nu au făcut ei un hit mondial din ea? Doar Marcel Cellier a decis să o facă în 1994 și i-a dat-o lui Jacky Anona să o aranjeze. Au fost atât de multe scandaluri legate de această melodie, încât nu este plăcut să-mi amintesc...”. În același interviu pentru ziarul Sega, Sabotinova își amintește că melodia ei a fost „vândută pentru coloana sonoră” și menționează filmul franco-canadian din 1989, Jesus of Montreal, regizat de Denys Arcand, care a câștigat o serie de premii și a fost chiar nominalizat la Oscar.

La începutul anilor 1990, renumitul compozitor și dirijor Stefan Dragostinov a creat o nouă versiune a „Prituri se planinata” pentru corul ansamblului Philip Koutev. A fost înregistrată cu solista Ludmila Radkova. Cu toate acestea, melodia a devenit cu adevărat populară abia în 1994, într-un aranjament modern, cu vocea Stefkăi Sabotinova.

Dar ceea ce a făcut-o atât de excepțională pentru bulgari nu a fost atât melodia hipnotizantă sau vocea superbă a lui Sabotinova, cât textul tragic și laconic – o capodoperă care impresionează ascultătorii încă de la primul cuvânt – „prituri se” – un cuvânt arhaic din dialect care a supraviețuit în limba bulgară cu un sens diferit – „adăugare”. Însă în cântec sensul este foarte diferit – în dicționare poate fi găsit cu sensul „transferarea dintr-un loc în altul, ridicarea, provenirea dintr-un loc unde nu exista nimic”, dar și „prăbușirea bruscă, răsturnarea, scufundarea”. Cântecul păstrează toate aceste semnificații diferite pentru a le activa în mod gradual: întregul munte se ridică pentru a „se prăbuși” peste cei doi păstori – o hiperbolă care face muntele și mai mare și mai zdrobitor. Faptul că totul depinde de forțele naturii generează un sentiment de fatalitate – muntele este atotputernic, păstorii sunt neajutorați, oamenii nu sunt decât jucăriile elementelor transformate în zei, care le dau fiecăruia ceea ce merită. După ce ascultă rugămințile și implorările păstorilor de a le arăta milă – unul vrea să se întoarcă la iubita sa, celălalt – la mama sa bătrână – muntele face dreptate. Argumentele sunt metafore vii, care sună mai degrabă ca proverbe care descriu adevăruri absolute. Cântecul se termină brusc și nimeni nu este cruțat – ne dăm seama de asta pentru că verbul „aștepta”, folosit de păstori, a fost înlocuit cu „plânge” – poți aștepta o persoană în viață, dar o persoană moartă este plânsă. Iar muntele spune: fata pe care o iubești plânge până la amiază, o mamă plânge toată viața.

Contribuția Stefka Sabotinova la cultura bulgară depășește capodopera „Prituri se planinata” – ea are un repertoriu solo impresionant înregistrat la Radio Național Bulgar.

Versiunea modernă a „Prituri se planinata”:

Tradus și postat de Vlad Mitev

Fotografii: arhivă, ansamblul Filip Kutev, BTA