La începutul războiului dintre Rusia și Ucraina, bulgarii din Basarabia din toate țările au sărbătorit ziua națională cu rugăciuni pentru pace. După aproape patru ani, împovărați de o durere și mai mare, ei comemorează această zi specială împrăștiați pe tot globul. Unii rămân în teritoriile ocupate, alții și-au pierdut mijloacele de trai și au fost despărțiți de cei dragi, iar alții luptă pentru patria lor. Printre ei se află cei mai îndurerați – cei care și-au pierdut un membru drag al familiei pe front.

În această seară, la Sofia, Societatea „Rodolubeț” va sărbători, pentru încă un an, Ziua Bulgarilor din Basarabia cu un concert la care vor participa artiști din Ucraina și Moldova, alături de prezentarea unui almanah care conține lucrări ale profesorilor, studenților și istoricilor locali, reînviind aspirațiile strămoșilor lor.

„Pe 29 octombrie, ziua în care a fost sfințită Biserica Schimbării la Față din Bolhrad în 1838, vom repeta pentru a 27-a oară ceea ce aș putea numi un «precedent sacru»”, spune Galin Gheorghiev, președintele societății culturale și educaționale care promovează legăturile cu bulgarii din Basarabia și Tavria. „În 1938, descendenții bulgarilor din Basarabia au propus ca ziua de 29 octombrie să fie declarată zi națională, dar izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial a împiedicat acest lucru. Abia în 1998, Societatea Rodolubeț a pus bazele acestei sărbători.”

Al doisprezecelea almanah Rodolubeț consecutiv, care va fi prezentat la Clubul Militar din Sofia, conține eseuri despre istoria, cultura și limba bulgarilor din Basarabia. Secțiunea de deschidere detaliază eforturile societății în aceste vremuri dificile de a crea condiții mai bune pentru primirea bulgarilor din Basarabia în patria lor ancestrală, sprijinirea studenților în conformitate cu Rezoluția 103, abordarea problemei lipsei locurilor în universități și soluționarea problemelor generate de război. În teritoriile ocupate din Tavria, de exemplu, examenele de admitere la universitate trebuie susținute în altă regiune sau în străinătate, ceea ce constituie un obstacol semnificativ pentru cei care doresc să-și continue studiile în Bulgaria.

„O secțiune specială a almanahului este dedicată adaptării teatrale a romanului lui Konstantin Petkanov, Coloniștii, cu scenariul actorului și regizorului Vlado Dikov, precum și cântecele incluse în spectacol”, explică Galin Gheorghiev. „Pentru prima dată, am creat și o secțiune care prezintă câteva dintre poemele emblematice ale lui Niko Stoianov, un bulgar din satul Novoivanivka din Basarabia, atât în notație muzicală, cât și în versuri.” El este autorul celebrelor versuri:

A părăsit dealurile iubitoare ale Balcanilor,

Fără să caute o viață mai ușoară sau mai confortabilă.

A plecat pentru a păzi sufletul națiunii sale,

Pentru a-și păstra neamul și sângele în viață.

Niko Stoianov

„Sperăm că într-o zi cineva va cânta acest imn prețuit al bulgarilor din Basarabia.” Almanahul include și o secțiune intitulată „Cuvinte rănite”, inspirată de război, care prezintă povești personale ale unor oameni care au fugit din Ucraina în Bulgaria. Printre aceste povești se află eseul „Ucrainenii mei” de Țenca Kuceva, fostă profesoară la Liceul Bolhrad, care acum predă cursuri de limba bulgară aici și scrie despre întâlnirile sale cu ucrainenii și viața lor în Bulgaria.

Timp de 200 de ani, în ciuda succesiunii regimurilor politice – de la Rusia țaristă, trecând prin România și Uniunea Sovietică, până la Ucraina și Moldova independente de astăzi –bulgarii din Basarabia și Tauria și-au păstrat identitatea, au prețuit Bulgaria și au purtat în inimile lor o bucățică din pământul strămoșesc. „Deși vorbesc un dialect arhaic, se întorc în țara noastră și îi întind o mână de ajutor”, observă Galin Gheorghiev.

„Mulți dintre acești oameni se află acum în Bulgaria din cauza războiului”, continuă el. „Din păcate, o serie de probleme rămân nerezolvate, deoarece unii dintre ei dețin cetățenia bulgară, ceea ce îi împiedică să beneficieze de programele de cazare disponibile pentru cetățenii ucraineni. Societatea noastră a militat pentru ca aceștia să se bucure de aceleași drepturi. Sunt oameni incredibil de harnici. De exemplu, bulgarii din satul Kubei au închiriat terenuri lângă Obzor, unde cultivă grădini și cresc tot felul de fructe și legume. Sunt oameni profund credincioși, harnici și devotați, profund legați de pământ – această legătură este vitală pentru ei. Chiar dacă acum trăiesc în alte țări, ei păstrează în continuare tradițiile pe care le-au adus odată din patria strămoșilor lor.”

Potrivit lui Galin Gheorghiev, Bulgaria are datoria de a-i primi pe cei care poartă un patrimoniu demografic și cultural atât de valoros.

„Statul bulgar trebuie să aibă grijă de acest grup – oameni care au deja o bază în limbă și se pot adapta rapid la studiile și munca în Bulgaria, în loc să aducă muncitori din țări terțe”, afirmă Galin Gheorghiev cu fermitate. „Avem proprii noștri oameni care s-ar putea integra mult mai ușor în societatea bulgară.”

O serie de evenimente au precedat sărbătorirea de astăzi a Zilei bulgarilor din Basarabia – printre acestea, un festival de două zile organizat în fața Palatului Național al Culturii din Sofia, organizat de Agenția de Stat pentru Bulgarii din Străinătate, și o conferință cu tema „Bulgarii din regiunea nordică a Mării Negre” la Institutul de Etnologie și Studii Folclorice al Academiei Bulgare de Științe.

Editor: Desislava Semkovska

Publicat în limba română de Vlad Mitev

Fotografii: EABA, BGNES, Facebook /Societatea Rodolyubets, glaspress.rs, Facebook /Tsenka Kucheva, Pixabay