„Fiecare preludiu al lui Debussy este o lume muzicală perfectă” – astfel răspunde tânărul pianist bulgar Emanuil Ivanov la întrebarea despre partea sa preferată din programul muzical pe care îl pregătește pentru publicul din Sofia. El lucrează la preludiile lui Claude Debussy încă din copilărie, iar acum le prezintă pentru prima dată într-un concert – pe 18 noiembrie, în cadrul ediției de toamnă a festivalului „Culturama la Muzeu – 2025”.

Emanuil Ivanov a studiat pianul mai întâi în orașul său natal, Pazargic, apoi cu renumitul pianist și pedagog bulgar prof. Atanas Kurtev. A absolvit Conservatorul Regal din Birmingham cu o bursă integrală. A susținut concerte în Franța, Japonia, Italia, Germania, Austria, Cipru, Africa de Sud, Marea Britanie, Polonia. Este câștigător al premiilor din cadrul concursurilor internaționale „Alessandro Casagrande”, „Scriabin – Rachmaninov”, „Liszt – Bartok”, „Tinerii virtuozi”, „Dinu Lipati”, distincțiile „Medalia de argint a Companiei Muzicienilor” și „Bursa Carnwath pentru pian” (Marea Britanie), precum și premiile naționale ale Bulgariei „Lira de cristal” și „Tânărul muzician al anului”.

Poate că cel mai mare succes al lui Emanuil este locul întâi la prestigiosul Concurs Internațional de Pian Busoni (Italia) în 2019, când avea 20 de ani. În ciuda carierei sale active la nivel mondial, el susține relativ des concerte în țara sa natală. La sfârșitul lunii septembrie, a interpretat 24 de preludii și fugii pentru pian de Dmitri Șostakovici, ceea ce este, fără îndoială, o sarcină creativă serioasă. Următoarea provocare pe care și-o propune este interpretarea integrală a tuturor pieselor din celebrul ciclu pentru pian al lui Debussy – primul impresionist în arta muzicală.

Special pentru Radio Bulgaria, Emanuel Ivanov ne-a mărturisit:

„Am început să le învăț pe la vârsta de 12 ani. Am avut întotdeauna o afinitate specială pentru Debussy. Mă simt foarte confortabil în muzica lui. Nu știu la ce se datorează – fie că este modul în care compune pentru pian, fie limbajul său armonic. Poate că este o combinație a mai multor factori. Dar aceste piese mă însoțesc de mult timp. Am interpretat multe dintre ele în diferite proiecte, dar niciodată întregul ciclu, așa că pentru mine aceasta este o premieră personală. Fiecare piesă are propria lume, atmosferă și caracter. Nu sunt sigur dacă am un preludiu preferat, pentru că toate cele 24 sunt capodopere absolut neprețuite. Fiecare dintre ele conține o lume muzicală completă, ideală. Dacă ar trebui să aleg, probabil ar fi „The Hills of Anacapri” din primul volum, care este extrem de frumos, cu o prospețime atât de strălucitoare și impresionantă în sine. De fiecare dată când cânt Debussy, descopăr ceva nou. Pur și simplu, inovația sa în armonii, în „textura” muzicii, nu poate să nu surprindă. Întotdeauna există ceva care te face să-ți spui: „Aceasta a fost scrisă la începutul secolului al XX-lea, și încă sună modern astăzi!”

Muzica ne permite să călătorim prin diferite stiluri și epoci, de aceea este interesant modul în care pianistul Emanuil Ivanov „respiră” cu muzica diferiților compozitori:

„În general, devenim cameleoni stilistici. Trebuie să ne schimbăm hainele ca actori pentru fiecare stil, pentru fiecare compozitor, și este foarte interesant din punctul de vedere al faptului că deschizi ușa către lumea interioară a fiecăreia dintre aceste persoane. Acesta este unul dintre cele mai valoroase lucruri, în special pentru noi, pianiștii, deoarece avem un repertoriu imens și o bogăție enormă de autori. În opinia mea, acesta este unul dintre cele mai interesante aspecte ale profesiei.”

Este calea unui muzician în secolul XXI mai dificilă decât în alte epoci, tehnologiile moderne înlocuiesc contactul direct între interpret și public?

„Aceasta este una dintre dificultățile cu care ne confruntăm. O altă dificultate este că concurența în lumea muzicii devine din ce în ce mai acerbă și nemiloasă. Mai ales printre pianiști – suntem atât de mulți care luptăm pentru atenția publicului. În ceea ce privește tehnologiile moderne, în special odată cu apariția înregistrărilor de studio, care devin din ce în ce mai ideale, atitudinea corectă față de muzică, în opinia mea, se schimbă într-un fel. Cu cât înregistrările muzicale devin mai perfecte, cu atât ne străduim mai mult să atingem perfecțiunea completă, ceea ce este imposibil și inutil, deoarece elimină sentimentul de risc care ar trebui să fie prezent într-o interpretare. Pe de altă parte, tehnologiile moderne – de exemplu, rețelele sociale – oferă oportunități foarte bune de a ajunge la mai multe persoane. Acesta este marele avantaj.

Fotografii: sofiaphilharmonic.com, arhivă privată (Teodor Sokolov), concorsobusoni.it

Autor: Teodor Sokolov, student la cursul de jurnalism muzical la Școala Națională de Muzică Lyubomir Pipkov din Sofia

Editat de Elena Karkalanova

Publicație în limba română: Vlad Mitev