Un dragon care scuipă foc va întâmpina vizitatorii la primul Muzeu al Fierului din Balcani, care se deschide pe 21 noiembrie 2025 în Plovdiv. Din gura sa vor curge cuvinte de încurajare, invitând oamenii dornici de noi cunoștințe să se cufunde în istoria unui instrument de uz casnic care a apărut relativ curând după ce oamenii au pus pentru prima dată piciorul pe Pământ.

În momentul în care vizitatorii vor trece pragul muzeului, vor apărea nenumărate întrebări, spune Grozdelina Gheorghieva, curator la Muzeul Etnografic Regional: „De ce fierele de călcat prezintă figuri tridimensionale ale zeilor și zeițelor, cocoșilor și diavolilor mici, florilor de lotus sau chiar lupoaica italiană cu Romulus și Remus?”

Se pare că, timp de secole, fierele de călcat au servit nu numai pentru a netezi țesăturile, ci și pentru a decora casa. Ele au apărut imediat ce oamenii preistorici au renunțat la pieile de animale.

De unde provine cuvântul bulgar pentru fier „yutia” (ютия) și de când?

„Primele fiare de călcat erau simple pietre care, atunci când erau încălzite, puteau netezi fibrele șifonate. Mai târziu, acestea au fost înlocuite cu bucăți de metal încălzite în vetre”, explică curatorul. „În muzeu, de exemplu, veți afla că în perioada romană, fierele de călcat erau fabricate din materiale perisabile, așa că astăzi știm cum arătau doar din desene și fresce. Veți vedea, de asemenea, unele dintre cele mai vechi fierare din lumea orientală – fierare chinezești folosite pentru a netezi mătasea din secolul al IV-lea î.Hr. până la mijlocul secolului al XX-lea. Prin fotografii, ilustrații și animații, veți descoperi semnificația simbolurilor găsite pe multe fierare, care, pe lângă figurine, prezintă adesea gravuri de nave, dragoni și grifoni. Veți intra într-un întreg univers simbolic, prezentat prin ceea ce pare a fi un instrument foarte simplu.

Pe teritoriul Bulgariei, fierele de călcat sunt folosite încă din preistorie. În secolul al XIV-lea, meșterii au început să le fabrice din fier masiv. În muzeu, vizitatorii pot vedea fierele de călcat ale croitorilor din vechime, supranumite „gâște” datorită formei lor ciudate. O sală specială a expoziției este dedicată producției bulgare de fier de călcat.

„În Bulgaria, fierul de cărbune suedez – alimentat cu cărbuni încălziți – a devenit deosebit de popular”, continuă Gheorghieva. „În același timp, unele fabrici din Kazanlak produceau fiare de călcat cu un corp asemănător unui coș de fum, dar cu ieșirea de abur în spate, și nu în față, ca la modelele englezești. Aceste fiare de călcat grele erau folosite pentru a călca uniformele militare. Plovdiv, între timp, a fost lider cu aproximativ șase fabrici care produceau fier de călcat pe cărbune, care ulterior au fuzionat în întreprinderea de stat Balkan. Din 1953, atât fierul de călcat pe cărbune, cât și cel electric au fost utilizate în paralel.”

Deoarece fierele de călcat erau obiecte multifuncționale, muzeul are o sală specială care arată cum, în secolul al XIX-lea, au apărut prototipuri decorative de fier care serveau și ca ghivece de flori, suporturi pentru ouă și chiar depozite secrete pentru scrisori. Versiunile din porțelan erau vândute ca suveniruri, deoarece oamenii au descoperit că aveau o frumusețe proprie și arătau minunat expuse pe rafturile din casă.

Un alt detaliu interesant: timp de mulți ani, fierele de călcat nu erau considerate unelte pentru femei, deoarece puteau cântări până la 10 kilograme. Oare bărbații se ocupau cu adevărat de călcat hainele doamnelor? „Desigur – croitorii și confecționarii noștri de haine erau bărbați, deoarece ar fi fost foarte dificil pentru o femeie să mânuiască așa-numitul „gâscan”, spune Gheorghieva. În trecut, existau și fiare de călcat diferite, în funcție de partea din îmbrăcăminte care trebuia netezită.

„Avem fiare de călcat pantaloni, fiare de călcat cravate, fiare de călcat dantele”, explică curatorul. „Fierul de călcat este legat nu numai de țesături, ci și de evoluția modei în sine. Dacă, în secolul al XVII-lea, oamenii din Bulgaria purtau haine tradiționale care nu necesitau călcare fină – deoarece nu se putea netezi lâna grosieră –, gândiți-vă la rochiile și hainele bărbătești cu guler din dantelă din Franța sau din Imperiul Austro-Ungar. De aceea putem spune că fierul de călcat este un instrument stăpânit de modă.”

Cronologia completă – de la fierul de călcat din piatră până la cel mai modern aparat, care nici măcar nu atinge țesătura – poate fi urmărită în galeriile muzeului. Povestea sa a început aproape întâmplător în Plovdiv, cu un fier de călcat vechi pe cărbune, purtând capul zeiței Athena Polias, găsit pe stradă și destinat să declanșeze o pasiune pe viață pentru colecționare.

„Artistul Dimitar Dobrev, donatorul nostru, este persoana din spatele acestui efort de amploare de a crea Muzeul Fierului și de a-și îndeplini visul”, spune Georgieva. „Cu mulți ani în urmă, el a fost profund impresionat de acest instrument aparent simplu, văzând în el o operă de artă realizată de artiști și sculptori. Athena Polias a fost realizată atât de fin încât îi poți vedea buclele, ochii, casca, pentru că ea este zeița născută din coapsa lui Zeus – zeița nu numai a înțelepciunii, ci și protectoarea meșteșugurilor femeilor, cum ar fi țesutul. Dobrev a salvat acest fier de călcat pe jumătate rupt, l-a reparat, i-a adăugat un mâner și l-a restaurat. De atunci, a petrecut 40 de ani colecționând aceste obiecte și, în cele din urmă, a venit momentul ca ele să-și găsească un cămin la noi. Chiar și anul trecut, m-a sunat să-mi spună că a găsit mai multe, iar când i-am spus că colecția este suficientă, mi-a răspuns: „Când o persoană vede frumusețea, nu se poate opri”.

Din păcate, donatorul nu a apucat să vadă finalizat muzeul visurilor sale – un muzeu care adăpostește peste 1.200 de relicve din întreaga lume, adunate datorită generozității sale remarcabile.

Fotografii: Muzeul Etnografic Regional din Plovdiv, btvnovinite.bg

Publicație în limba română:‌ Vlad Mitev