În 1979, serialul TV pentru copii „Filyo și Makenzen” a avut premiera pe ecranele bulgare, în regia lui Dimitar Petrov și Vladislav Ikonomov, cu scenariul scris de Svoboda Bacivarova.

Aventurile a doi băieți dintr-un mic oraș provincial în timpul vacanței de vară din 1944 și descrierea evenimentelor istorice dramatice cu umorul inimitabil al autorilor au fost imediat bine primite. În deceniile care au urmat, serialul a rămas îndrăgit de generații de copii bulgari, iar muzica sa, compusă de Alexander Brăzițov, a devenit un adevărat clasic.

Compozitorul s-a născut cu aproximativ un an înainte de evenimentele descrise în serial, în primăvara anului 1943. Provenea dintr-o familie bulgară distinsă din Macedonia, fiind nepotul publicistului și traducătorului Dimitar Brăzițov și fiul celebrului jurnalist și scriitor Hristo Brăzițov. Talentul său muzical provenea de la mama sa, Katya Spiridonova, una dintre cele mai strălucite vedete de operă din Bulgaria din prima jumătate a secolului al XX-lea, absolventă a Conservatorului din Leipzig și solistă principală a Operei și Baletului din Sofia.

Fiul ei, Alexander, a început să cânte la pian la vârsta de cinci ani. În timpul studiilor, a făcut parte din ansambluri amatoare. Deși era profund interesat de muzica clasică și jazz - și studia în particular cu renumitul dirijor, compozitor și pianist Emil Georgiev - a absolvit Academia Națională de Arte cu o diplomă în grafică aplicată. Cu toate acestea, înainte de a-și termina studiile, la vârsta de 20 de ani, a început să compună muzică.

Alexander Brăzițov s-a impus ca compozitor de muzică de film, contribuind la peste 100 de lungmetraje, filme de animație și producții televizate. La începutul anilor 1970, s-a orientat și către genurile instrumentale și vocale populare. A colaborat cu numeroase vedete ale muzicii, precum Lili Ivanova, Iordanka Hristova, Margarita Hranova, Katya Filipova, Orlin Goranov, Neli Ranghelova, Kamelia Todorova și Vasil Petrov. A creat peste 150 de cântece, piese orchestrale și muzică pentru spectacole teatrale și a fost recunoscut ca unul dintre cei mai importanți aranjori din muzica pop bulgară în anii 1970 și 1980.

„Aparent simplă, dar extrem de atrăgătoare și memorabilă, tema principală a lui Alexander Brazitsov din seria „Filyo și Makenzen” devine un model de miniatură vocală populară, datorită versurilor emoționante ale remarcabilului poet Bogomil Gudev (1935-1993), care avea cu siguranță amintiri din copilărie din 1944, perioada în care se desfășoară povestea.

Imaginația remarcabilă a poetului transformă melodia lui Brăzițov într-o amintire a unei străduțe înguste pe care copiii desculți aleargă, lovind mingi de cârpă și uneori chiar lovind fereastra cuiva... O astfel de copilărie probabil că nu mai există de mai bine de jumătate de secol. La sfârșitul cântecului, adulții văd „stelele strălucind acum de departe cu un foc care s-a răcit”. Melodia modestă, dar incredibil de captivantă, și versurile unice, aranjate cu măiestrie de renumitul compozitor Stefan Dimitrov, devin și mai emoționante prin vocea cântărețului Orlin Goranov.

Cântecul „Bosi vremena” (Vremuri desculțe) este popular și în interpretarea Bogdanei Karadoceva, dar vocea masculină se potrivește mai bine cu povestea sursei originale – filmul „Filyo și Makenzen”.

Timbrul magnific, bogat, catifelat, tandru și sincer al lui Orlin Goranov transformă această melodie modestă și simplă în ceva mult mai mult decât un punct culminant al culturii muzicale bulgare. „Vremuri desculțe” – o amintire din copilărie, pură și fără răutate; o amintire a inocenței noastre pierdute.

Publicat și tradus de Vlad Mitev

Fotografii: Arhiva BNT; Zdravko Petrov-BNR