Cartea „Istoria bulgarilor din Târgoviște” are ca scop afirmarea identității comunității bulgare din orașul românesc Târgoviște și prezentarea evoluției sale socio-economice și culturale. Acest lucru a fost declarat de Lucia Costache, una dintre autorii cărții, scrisă împreună cu soțul ei, Marian Costache, și preotul Ioan Ștefănescu. Într-un interviu acordat Radio Bulgaria, Lucia Costache a subliniat misiunea principală a studiului: să facă cunoscut tuturor că locuitorii cartierului Matei Voevod din Târgoviște sunt bulgari.

Originea, așezarea și identitatea comunității

Bulgarii din Târgoviște, în număr de peste 2.000 de persoane, s-au stabilit în zonă în 1851, venind de pe moșia Băleni, lângă Târgoviște, pe care o locuiau din 1821. Lucia Costache explică că motivul inițial al strămutării a fost dorința „de a avea o viață mai bună, precum și teama de turci”. Prin cercetări efectuate în Bulgaria și compararea costumelor tradiționale, s-a stabilit că originea lor este din zona Pleven.

Costache, care este cofondatoare a asociației „Împreună”, menționează că comunitatea a fost creată cu scopul de a păstra „tradițiile și obiceiurile care ne sunt atât de dragi și importante”. Comunitatea, cunoscută în principal ca cultivatori de legume („grădinari”), a reușit să cumpere terenuri și să se integreze în oraș încă din 1851. Deși trăiesc într-un mediu urban, Lucia Costache descrie modul lor de viață ca fiind apropiat de cel dintr-un sat:

„În carte, am scris și că trăim în oraș, dar ca într-un sat, deoarece întregul cartier este format din case și fiecare casă are o grădină.”

Una dintre principalele probleme de identitate pe care cartea încearcă să le rezolve este denumirea greșită a cartierului ca „sârb”. De aceea, titlul cărții a fost ales în mod deliberat. În timpul valurilor de emigrare bulgară către teritoriile românești, aceștia s-au declarat sârbi, deoarece conducătorii Țării Românești aveau un acord cu Imperiul Otoman pentru a-i returna cetățenii înapoi la granițele sale. La începutul secolului al XIX-lea, exista deja un stat sârb. Imigranții bulgari aveau o limbă apropiată de cea a sârbilor și astfel puteau să-și ascundă etnia pentru a obține posibilitatea de a se stabili. De obicei, ei părăseau teritoriile bulgare în timpul sau după unul dintre războaiele succesive ruso-turce.

„De aceea am vrut să subliniem din nou acest aspect și de aceea cartea se numește „Istoria bulgarilor din Targovishte”, pentru a ne imprima în subconștient că suntem bulgari și să nu mai spunem că suntem sârbi.”

Ea își exprimă, de asemenea, puternicul sentiment de apartenență:

„De fiecare dată când vorbesc cu cineva din Bulgaria, spun că nu am nici o picătură de sânge românesc, că sângele meu este bulgăresc.”

Credința, biserica și tradițiile

Credința ortodoxă este o piatră de temelie a vieții comunității. Bulgarilor s-au implicat activ în construirea și sfințirea Bisericii Sfântul Nifon în 1854, la scurt timp după sosirea lor. Biserica este asociată cu legenda Sfântului Nifon, care a fost alungat de prințul Radu cel Mare, care a blestemat orașul, dar a binecuvântat locul în care s-a ascuns. Costache leagă acest lucru de fertilitatea pământului.

Cea mai faimoasă tradiție pe care comunitatea a reușit să o transforme într-o mare sărbătoare este Paștele Cailor (Ziua Sf. Tudor - Tudorița), care se sărbătorește în fiecare prima sâmbătă din Postul Mare.

Prosperitate economică și patriotism

Perioada interbelică a fost una de prosperitate. Prin muncă asiduă, bulgarii au reușit să cumpere aproape toate terenurile din zonă, iar din 1851 până la începutul colectivizării în anii 1950, „toate terenurile erau ale lor”. Pentru a-și consolida puterea economică, au înființat propria instituție financiară – Banca Gradina, care a funcționat până la naționalizarea sa în 1948.

Bulgarii din Târgoviște au dat dovadă și de un puternic patriotism românesc, realizând că „prosperitatea lor era și prosperitatea României, națiunea în care încercau să se integreze”. Au participat cu oameni și produse la războaiele din 1877.

Astăzi, în fața centrului cultural al cartierului, unde se află muzeul bulgarilor din Târgovişte, se află două monumente. Unul poartă numele familiilor care au pus bazele cartierului după ce s-au mutat la Târgovişte din Băleni.

Celălalt este un monument dedicat victimelor pe care comunitatea bulgară din oraș le-a dat în războaiele după 1877. Bulgarii din Târgoviște sunt conștienți de contribuția lor la România – în timp de pace și de război – și pentru ei, identitatea lor bulgară coexistă cu apartenența la societatea românească și la statul român.

Un moment critic a survenit în 1940, în timpul Acordului de la Craiova. În ciuda posibilității repatrierii în Bulgaria, ei au refuzat să abandoneze ceea ce comunitatea lor realizase. Pentru a li se permite să rămână și să-și păstreze proprietățile, comunitatea s-a declarat comunitate de sârbi, ceea ce este legat și de concepția greșită de lungă durată despre originea lor:

„S-au declarat sârbi, iar bulgarii au tăcut, acceptând să fie declarați sârbi pentru a li se permite să continue să trăiască acolo unde se stabiliseră.”

Socialismul și prezentul

Colectivizarea din anii 1960 a luat pământul comunității. Acest lucru i-a forțat pe bulgari să-și redirecționeze eforturile, ceea ce a dus la un efect pozitiv neașteptat – educația. „Majoritatea copiilor au fost trimiși la școală, deoarece nu mai aveau posibilitatea să lucreze pe pământul lor”, explică Costache. Acest lucru a schimbat și percepția publică asupra lor, comunitatea devenind cunoscută nu numai ca fiind harnică, ci și educată. În perioada socialismului, au construit clădiri publice, cum ar fi un centru cultural, o clinică și o grădiniță.

Astăzi, comunitatea este bine integrată și prosperă, majoritatea caselor fiind renovate datorită returnării și vânzării unei părți din terenuri după comunism. Cu toate acestea, grădinarii tradiționali se confruntă cu dificultăți din cauza concurenței magazinelor mari, ceea ce îi obligă să se reorienteze.

Legătura cu Bulgaria și mesajul final al Luciei Costache

Comunitatea păstrează o legătură spirituală cu Bulgaria, dar întâmpină dificultăți în învățarea limbii moderne. Lucia Costache povestește că, timp de ani de zile, profesoara Darina Cerneva din Veliko Tarnovo a călătorit la Târgoviște pentru a preda limba și alfabetul bulgar. Costache observă că dialectul local este arhaic. Cursurile sunt suspendate în prezent, dar speranța este că cartea despre istoria comunității va inspira mai multe persoane să-și reia studiile.

În concluzie, Lucia Costache transmite un mesaj în „limba bulgară arhaică”, care este reprodus mai jos în traducere în limba română:

„Zdrăvete, az sum Lucia Costache. Jiveem v Târgoviște, România. Sum ot kvartala na bălgărite, kydeto jiveem v grad Târgoviște. Tuka sme ot 1851, govorim s horata otpredi. Iskame da uchim bugarskia po-dobre, zašto sme rumunci, no rasnem v bugarite. Kogato me popita nikoî, s kogo govorim, mu kazah, če jiveem v Romania, imam maže tuka. No nie sme bugari i ni e mnogo priatno da govorim v bugarski i da imame vryzki s bugarite.”

„Bună ziua, mă numesc Lucia Costache. Locuiesc în Târgoviște, România. Sunt din cartierul bulgar în care locuiesc, în orașul Târgoviște. Suntem aici din 1851, vorbim cu oamenii de dinainte. Vrem să învățăm mai bine limba bulgară pentru că suntem români, dar am crescut în cartierul bulgar. Când cineva mă întreabă cu cine vorbesc, îi spun că locuiesc în România și că soțul meu este aici. Dar suntem bulgari și ne place să vorbim bulgara sau să avem legături cu bulgarii.”

Întregul interviu poate fi ascultat în limba română aici:

Autor: Vladimir Mitev

Editor: D. Semkovska

Tradus și postat în limba română de Vlad Mitev